Educatia

educatie

La începuturile lumii moderne desigur că satele nu aveau învăţători calificaţi. În această etapă istorică, comunităţile săteşti îşi angajau câte un cantor şi un dascăl, închiriind câte o casă sau cameră, uneori chiar la dascăl sau la alt sătean pentru şcoală, unde copiii puteau să înveţe de toamna până primăvara. Era perioada în care vitele stăteau la iesle şi ei puteau urma şcoala. În această etapă, practic urmau şcoala destul de puţini copii, eventual cei care doreau să devină preoţi sau cantori. La aceste şcoli se învăţa după cărţile bisericeşti cu litere chirilice, comunităţile din acest areal fiind ortodoxe.
Ase menea altor aşezări rurale din Transilvania, primele informaţii clare legate de învăţământ în satele aparţinătoare comunei Cociuba Mare apar abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi se leagă de Ratio Educationis.

Cu toate acestea începuturile în sine ale unei şcoli trebuie legate de începuturile bisericii. Acolo unde exista biserică, fără îndoială că a trebuit să fiinţeze şi o formă, fie chiar şi începătoare, de învăţământ.
La puţin timp după Ratio Educationis, în jurul anului 1790, a fost întocmit de către Gheorghe Tokody, inspectorul domenial catolic încă din vremea episcopului Meletie Kovacs160, un tablou cu un număr de 74 de şcoli care ar urma să fie deschise în Comitatul Bihor.
În anul 1868 se reglementează prin lege situaţia şcolilor săteşti, numite poporale. Acestea trec în administrarea comunelor bisericeşti. Aşadar, acestea devin şcoli confesionale. Desigur că acelaşi statut l-au căpătat şi şcolile existente în arealul comunei Pomezeu. În întreg comitatul Bihor şcolile confesionale ortodoxe erau repartizate celor şase inspectorate şcolare exis- tente: Beiuş, Beliu, Oradea, Peştiş, Tinca şi Vaşcău. Şcolile din satele care astăzi intră în componenţa comunei.
La începutul secolului al XX-lea, regulile jocului s-au schimbat din nou. Învăţământul românesc a fost puternic agresat de autorităţile austro- ungare. Sub pretextul compatibilizării cu exigenţele epocii practic, învăţă- mântul confesional românesc a fost în pericol de desfiinţare. Normele stabilite de legile lui Appony erau foarte dure cu şcolile româneşti, şcoli susţi- nute de comunităţile româneşti sărace. În aceste condiţii desigur că şcolile nu respectau întrutotul cerinţele moderne. Sătenii din cele patru localităţi au făcut un efort serios în acest sens numai pentru ca şcoala lor confesională să nu fie confiscată de statul maghiar. Abia în 1922, după desăvârşirea statului naţional român, aceasta a devenit şcoală de stat în condiţiile în care statul român era cel care susţinea financiar întreaga activitate educativă.
Începând din 1948, în baza noii legi a învăţământului, activitatea didactică a intrat într-o nouă epocă. Deşi vremurile nu erau tocmai propice unei evoluţii normale a societăţii, învăţământul din cele opt sate ale comunei Pomezeu s-a dezvoltat continuu. Conform datelor oficiale, la începutul anilor ’70 copiii localnicilor învăţau în trei grădiniţe şi nouă şcoli generale.

În anul şcolar 1970-1971, au fost cuprinşi 90 de copii în grădiniţe şi
624 de elevi în şcolile generale. De instruirea lor se ocupau 33 de cadre didactice.
După 1989 realităţile învăţământului din comună s-au modificat din nou, de data aceasta în sens pozitiv. Eforturi serioase în vederea optimizării procesului de învăţământ s-au depus în întreaga perioadă postdecembristă, cu un accent deosebit în ultimii ani.

Astfel, „pentru elevi şi şcolile lor, toate instituţiile de învăţământ, şcolare şi preşcolare, de pe cuprinsul comunei, care vor fi în continuare funcţionale, au fost supuse unui intensiv program de reabilitare. Dacă la Sitani s-a construit grădiniţă nouă, din temelie, cu toate dotările necesare, inclusiv apă la robinet, şi la celelalte grădiniţe renovările şi recondiţionările sunt evidente. „Acordăm cea mai mare atenţie şcolilor comunei, pentru a asigura elevilor cele mai bune condiţii, în primul rând, de a elimina predarea simultană. În acest scop am hotărât extinderea şcolii din centrul de comună cu noi săli de clasă pentru ca toţi elevii ciclului gimnazial să înveţe aici, în timp ce elevii claselor I-IV vor frecventa şcolile din Pomezeu şi Coşdeni. Dacă pentru transportul elevilor avem deja un micro- buz, începând cu 1 septembrie îl aşteptăm şi pe al doilea. La dispoziţia cadrelor didactice navetiste am pus un alt microbuz, ne spune primarul”.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>